Categories
Camino de Santiago

Ziua 3: Los Arcos – Castildelgado 91,5 km

Nu am dormit excelent, s-a sforăit destul de tare în dormitorul comun din Albergue, dar asta e riscul pelerinului 🙂

Luăm micul dejun la hostel. De obicei consta în pâine, dulceață, ceai și cafea, care erau mai faini aveau si unt si costa in jur de 3 euro. Prețul unei nopți de cazare per persoana a fost între 8 euro și 15 euro.

În această dimineață suntem destul de rapizi cu pregătirea de plecare și reușim să ne punem la drum în jur de 8.30.

Vremea se arată superbă de dimineață, deși puțin răcoroasă

Străbatem mai departe viile Riojei, regiunea este superbă, pe aici trece chiar și una dintre etapele turului ciclist al Spaniei (Vuelta).

Eram și noi ca doi campioni pe urmele lor 🙂

După cum se vede am avut ceva urcări până în prânz așa că am poposit în Zuera unde ne-am delectat cu ceva fructe de mare ca și aperitiv.

Apoi am luat meniul pelerinului care consta în felul unu, de obicei o supă, un fel principal și un desert….șiiiii….spre uimirea noastră o sticlă de vin. Prețul lui era între 10 și 12 Euro. Aici am comandat prima dată meniul pelerinului și când au venit cu sticla întregă de vin ne-am cam speriat și am spus că noi nu am comandat așa ceva. Ne-au asigurat că intră în meniu și uite așa a cărat Gabi jumătate de sticlă ca. 3 zile pentru că cam pe peste tot primeam această licoare magică. (don’t drink and drive e deviza, dar totuși suntem în Rioja).

Se vede și carafa de apă în dreapta, deci eram safe

După prânzul copios și o relaxare faină la soare ne-am continuat drumul printre vii.

Fericită după paharele acelea de apă 🙂

Eram înainte de ziua Paștelui la spanioli și chiar și în cele mai mici orașe se dădeau petreceri în aer liber.

Petrecere hipsterească, sus în club 🙂

Așa mi s-au părut de degajați spaniolii și cu poftă de viață. La petrecerea de mai sus erau doi copii care puneau muzică de club.

Ne-am bucurat puțin la o limonadă și apoi ne-am continuat drumul spre albergue rezervat pentru această seară. De obicei ne hotăram după ora prânzului, în funcție de profilul terenului cam până unde am dori să ajungem în ziua respectivă și sunam înainte pentru a vedea dacă mai au locuri pentru bicicliști. Nu alegeam orașele foarte mari, în care albergues erau destul de pline, ne opream în sate mici și așa am dat de unele dintre cele mai frumoase locații.

Spre seară am ajuns și în regiunea Castilla y Leon, pe unde aveam să mergem o bună bucată din drum. Peisajul se schimba puțin, nu prea mai erau vii ci câmpuri de cereale.

Am tras destul de mult în ziua respectivă și am ajuns în jur de 19.30 în Castildelgado, la una dintre cele mai frumoase albergue în care am stat. Oaspeți au fost o familie de spanioli foarte drăguți, incredibil de primitori, care proveneau din satul respectiv.
Albergue Bideluze se numește hostelul și vă recomand din suflet să poposiți la ei dacă urmați el Camino. Curățenia a fost incredibilă, casa avea peste 100 de ani, era recent renovată și arăta minunat. Au și pagină de Facebook.

Vedete pe Facebook 🙂 Daca nu știți spaniolă, traducerea e “Cei doi cicliști profesioniști din România…..” 🙂

Pentru că nu erau foarte mulți pelerini am primit o cameră de 4 persoane doar pentru noi doi. Am picat obosită ruptă în jur de ora 22.00.

Somn ușor!

Categories
Camino de Santiago

Ziua 2: Pamplona-Los Arcos 70km

19 aprilie 2019

Prima zi adevărată de biciclit…

Plecăm destul de târziu de la hotelul “luxos” după ce luăm micul dejun copios si cu provizii pentru prânz :). Acomodarea cu montarea coburilor pe bicicletă, durează puțin (mai mult) :).

Cei doi cai putere

Vremea e superbă, numai bună de biciclit.

Mergem în centrul Pamplonei pentru a ne lua carnetele de pelerini și primele ștampile, am deja emoții 🙂 Trebuie însă să așteptăm ceva și ne punem la drum în jur de ora 13.00.

Nu ne facem încă planuri până unde vom ajunge azi. Pentru planificarea rutei și alte informații, ne-am folosit de o aplicație “Buen Camino”. Nu am fost asteci, nu am renunțat la tehnologie, însă chiar am folosit foarte puțin internetul, mai mult pentru informare.

Am plecat la drum ieșind din oraș printre câteva lanuri de cereale.

Au fost de la început câteva urcări ușoare, ca. 300 m dif. de nivel până am ajuns în Alto de Perdon (monumentul favorit al lui Gabi).

În acest punct a trebuit să alegem între două drumuri (left or right), am zis hai să mergem pe cărare, nu pe șosea, ce poate fi atât de rău pe aici.

Right or left? This is the question.

Terenul destul de accidentat, cu ceva pietre, însă nu ceva de genul înconjurului Pietrei Craiului, cu ce era obișnuit Gabi. Însă ochiul de pisică de la bicicletă i-a făcut felul bicicletei lui Gabi, s-a desprins, i-a intrat în cablul de la frână și așa a rămas din prima zi fără frâna față.

Am mers mai departe așa, optimiști, că o să o repare cumva în următorul oraș, cândva, însă..nu a fost să fie, a mers cu ea așa până la final.

Pranzul pelerinului 🙂 din proviziile de la micul dejun

Ne continuăm drumul și intrăm în regiunea Rioja (cine nu știe vinurile astea celebre). Este minunat peisajul, mergem printre vii superbe, foarte îngrijite.

Ii speriam pe cei doi din fata cu un “Buen Camino” (salutul pelerinilor)

Eram foarte însetată, apă găseai la tot pasul for free din cișmele. Însă, doar ne aflam în Rioja, aici nu am dat de o fântână cu apă ci de una cu vin.

Hotărâm să rămânem să înoptăm în Los Arcos, un orășel destul de vechi, cu străduțe pavate cu piatră, unde cu greu se strecoară mașinile.

Rămânem peste noapte la Albergue Viena, un hostel cu multe paturi în cameră, nu era însă extrem de curată. Pelerinii care poposiseră aici erau din toate colțurile lumii. Ajungând însă destul de târziu la albergue, este destul de greu să mai intrăm în contact, toți sunt obosți după atâția kilometri.

Mergem în schimb în piața centrală a orașului și acolo ce să vezi, mare petrecere și voie bună. La spanioli era Viernes Santa (Vinerea Mare) și sărbătoreau cu o procesiune religioasă dar și cu vin, multe râsete și bucurie. Ne-am alăturat și noi, am privit obiceiurile, ne-am delectat cu niște măsline și un vin bun de Rioja….

See you next day…

Categories
Camino de Santiago

Ziua 1: București-Zaragoza-Pamplona

18 aprilie 2019

Zborul nostru către Zaragoza a fost cu Wizzair la 15.15 din Bucuresti.

Bicicletele bine împachetate au ajuns la aeroport.

Marfă proaspătă, cum spuneam

Și au fost transportate, asa cum am putut vedea pe geam, cu grijă spre cala avionului.

Bicicleta e transportată ușor în cală, chiar nu le-au aruncat 🙂

Transportul unei bicilete cu avionul a costat ca. 160 RON.

Am ajuns cu bine în Zaragoza, bicicletele și ele în ordine. Am încercat să le asamblăm rapid și să prindem trenul de 19.21 spre Pamplona (da, orașul acela unde se aleargă taurii pe strazi).

De acolo urma să plecăm în călătoria noastră.

De ce plecăm de aici și nu de la capătul drumului din Saint-Jean-Pied-de-Port? Primul nostru zbor a fost de fapt către Bordeaux, cu intenția de a pleca de la capătul drumului, însă acesta a fost anulat și a trebuit să găsim o alternativă, iar Zaragoza a fost cea mai OK variantă.

Dar să revenim la peripețiile din prima zi…Ajunși în gară și pierzând trenul de 19.21, care avea locuri pentru biciclete, am încercat să vedem ce alt tren am putea lua. Ni s-a spus senin că următorul tren ar fi a doua zi în jur de ora 6 dimineața. Știind că aveam deja cazare în Pamplona, am insistat la ghișeul de bilete să ne permită să mergem cu următorul tren. Noroc că vorbesc ceva spaniolă și am putut negocia cu doamna de la ghișeu, a trebuit însă să cumpărăm o husă pentru biciclete și să desfacem roțile. Trenul fiind unul național a trebuit să trecem bicicleta prin scanner, luptă mare…ce să mai. Biletul a costat 27 Euro plus 12 Euro husa de bicicletă.

Marfă de contrabandă….

Uimire mare însă pe tren, încercând să sun la cazarea rezervată pentru a anunța că ajungem mai târziu, nu răspundea nimeni. Am încercat diverse variante, până am ajuns în callcenter la booking. De la ei am aflat, că rezervarea mea fusese de fapt făcută pentru săptămâna anterioară…deci ȘOC(cum ar zice Gabi) nu aveam unde dormi 🙂

Am început să sunăm la toate Alberuges (Hostelurile pentru pelerini) însă toate erau ocupate, pe booking nu exista mai nimic (era sărbătoare în Spania și localnicii erau plecați si ei în vacanță). Primul mic eveniment neașteptat dintr-o astfel de călătorie bătea la ușă.

Am găsit până la urmă un hotel de 3 stele la 80 de Euro pe noapte (destul de scump și neprevăzut în buget, însă mai bine decât în gară :). Am trecut cu bine de această provocare și ne-am dat seama, de ce e bine să ai și un fond de urgențe.

Am ajuns acolo obosiți bine și gata să visăm la drumul nostru, care începea cu adevărat a doua zi

to be continued….

Categories
Camino de Santiago

Pregătiri pentru Camino

Excursia cu bicicleta, necesită desigur de cele mai multe ori și o pregătire destul de atentă și importantă. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă ești în vârf de munte, faci pană și tu nu ai petece la tine? Răspuns corect: cari hardughia de câteva kilograme în spate.

Așa a fost și cu pregătirile pentru Camino, au necesitat câteva investigații, cercetări, dar mai ales decizii.

În primul rând este vorba de bicicleta cu care faci drumul. Noi am avut mai multe idei, de la închiriat, ceea ce s-a dovedit prea scump, la cumpărat o bicicletă basic, pe care apoi să o lăsăm pe acolo, până la decizia finală de a lua bicicletele noastre pe avion și a le trimite înapoi cu autobuzul. Părerea mea este că a fost cea mai bună decizie, e foarte important să-ți cunoști bicicleta, să te simți bine pe ea și să îi poți “da în trombă” 🙂

Zborul nostru a fost cu Wizzair spre Zaragoza iar întoarcerea a fost din Porto cu escală la Amsterdam, ceea ce nu mai ne-a permis să transportăm cu noi bicicletele, așa că le-am trimis cu Tabita Tours înapoi spre casă.

Tipul bicicletei a fost mountain bike, Camino merge însă făcut și pe un touring sauuuu am văzut pe cineva și pe ciclocross, însă nu vreau să știu cât de zgâlțâit a ajuns la final.

Eu am mers pe Devron-ul meu românesc, destul de mare de mine, care arată mai mult ca un CityBike. Iar Gabi a avut Cube-ul lui cel de toate zilele.

17 aprilie 2019Împachetăm bagajele

Chiar dacă vrei să arăți fain pe bicicletă, să iei și toate cremele cu tine și pe lângă asta și trusa de scule :), nu de alta dar v-am zis mai devreme cu pana, atunci când ai un drum așa de lung de făcut și de cărat efectiv în spate, dar pe portbagaj, e bine să fii chibzuit, să iei strictul necesar, și chestii cât mai ușoare și mai mici.

Așa că, organizați din fire cum suntem :), am pornit lista in Drive, v-o las și vouă mai jos, poate vă inspiră.

Ordine în dezordine, bifam checklistul de mai jos 🙂
Haine
1 pantalon de strada
1 bluza de strada
2 pantaloni ciclism
2 bluze maneca scurta ciclism
1 bluza maneca lunga ciclism
10 chiloti
7 sosete
caciula/buff
adidasi
maneci protectie
manusi
De dormitpantaloni de dormit
bluza lunga de dormit
sac de dormit
Igienăperiuta dinti
pasta
spray
servetele umede
gel dus
Mâncaregeluri
batoane
bicicletăpompa
3xcamere
2xlant + chei
kit de pana
presa lant
ulei
2xquicklink
2xgeanta cadru
2xportbagaj
2xbanda reflectorizanta picior
far/stop
acumulator
incarcatoare
ceasuri
cabluri ceasuri
frontala

Vă recomand gențile de bicicletă pe care le-am avut noi: https://www.veloteca.ro/coburi-merida-md-087 (nu e reclamă plătită, însă chiar sunt faine).

Transportul bicicletelor l-am făcut ca pe sandwichuri, în folie alimentară și au ajuns întregi.

Livrează marfă proaspătă 🙂

To be continued…..

Categories
Camino de Santiago

Cu bicicleta pe Camino de Santiago

Se împlinește un an de la experiența noastră cu bicicleta pe Camino de Santiago și m-am hotarât că a venit momentul să descriu acest drum și această experiență în câteva articole pe zile, așa cum s-au petrecut lucrurile, în ordinea lor cronologică.

Și de ce scriu asta? Eh…de ce, ca să audă peste 100 de ani și alții de noi 🙂 🙂 , dar mai mult pentru cei care doresc să facă experiența asta și nu știu de unde să o apuce.

Poate vă întrebați ce este Camino de Santiago….cum nu știați? Drumul pelerinului, cel către mormântul lui Saint Jacob. Dacă vreți să aflați mai multe despre istoria drumului, nu o să vă povestesc eu, pentru asta există Wikipedia.

Dar cum ne-am gândit noi să mergem pe acest drum?

Ne plac călătoriile, ne place bicicleta și mai ales, voiam să facem ceva nou, ce nu mai făcusem niciodată, să mergem 700 și ceva de kilometri pe bicicletă. Plus, voiam să ne testăm limitele, să vedem dacaă putem merge atâția kilometri în fiecare zi.

Eu știam de mai de mult timp de drum, la nemți e hipster să îl faci 🙂 Pentru noi a fost însă poate cel mai bun mod de a face cicloturism și…de ce nu….de a ne pune relația la încercare.

So let start the party…no no no…the story.