Categories
Camino de Santiago

Ziua 13 – Călătorie la capătul pământului

Ajunși la finalul drumului ieri, desigur că doream să scăpăm cât mai repede de biciclete, nu că nu ne-ar fi plăcut de ele, doar ne-au condus 723 de kilometri, dar voiam să mai mergem și noi pe stradă ținându-ne de mână :). Voiam să le punem direct la autobuz, însă nu prea a funcționat, dar asta vă voi povesti mâine într-un articol special.

Ne hotărâm astfel ca a doua zi, să lăsăm bicicletele și o parte din bagaje la Albergue Estella și noi să mergem cu autobuzul la ”Capătul Pământului”, Finisterre sau Fisterra, punctul cel mai vestic al Spaniei.

Mulți dintre pelerini aleg să își continue drumul până aici, urmărind coasta și încheindu-și drumul la celebrul apus de soare de la far.

Noi alegem să vizităm micul oraș de la ocean cu autobuzul, ținându-ne de mână :).

Categories
Camino de Santiago

Ziua 12: A Brea – Santiago de Compostela – 27 km

29.04.2019

Ultimii kilometrii până în Santiago mi se par destul de dificili. Mergem tot așa prin păduri faine, până când de undeva, de pe deal, vedem orașul.

La intrarea în oraș ne întâmpină acest panou plin cu lucruri de-ale pelerinilor.

Ajungem și în centrul orașului, în piața din fața catedralei, punctul final al drumului nostru.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 11: Gonzar – A Bea 60,93 km

28.04.2019

Astăzi este Paștele în România. Ne trezim de dimineață și mâncăm ouă proaspete de la Esther, sunt delicioase.

Izaura ne povestește și de afacerea cu ouă a șefului ei și că și-ar dori și ea să investească în așa ceva. Să se mai întoarcă în România, nici gând de așa ceva.

Ne continuăm druml printre lanuri verzi, case și ferme cu vaci.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 10: Triacastela – Gonzar – 49,5 km

27.04.2019

Din Triacastela încep cărările foarte frumoase printre pășuni și câmpuri înverzite și multe multe vaci. Suntem în provincia Lugo.

După Sarria miroase foarte tare a vacă și a zer, ceea ce îmi aduce aminte foarte mult de copilărie.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 9: Villafranca del Bierzo – Triacastela – 52,26 km

26 aprilie 2019

Ploaia nu ne lasă nici în această dimineață să plecăm liniștiți la drum :), suntem tineri și neliniștiți așa că punem hainele de război pe noi și ne îndreptăm spre O Cebreiro. Și un grup de bărbați pe biciclete se pregătesc să facă această urcare, sunt bine echipați cu cola, bere etc.

Drumul începe prin locuri pitorești, mici sate de munte uitate de vreme. Și aici avem două posibilități de a merge pe șosea sau pe cărarea pelerinilor, de data asta nu mai riscăm.

Urcarea spre O Cebreiro este acerbă, vedeți casa aceea din colțul stânga al imaginii, cred ca o văd de două ore și tot nu mai ajungem la ea. Nu mai supoooooooort urcaaaaaaaarea.

Aceasta din față este casa mult așteptată, aproape singura din satul La Laguna. E ca și cum am fi ieșit la liman. Cred că dacă mai urcam mult pe aici renunțam :).

După La Laguna ajungem în O Cebreiro unde ne oprim pentru masa de prânz. Ne încălzim cu celebrul Caldo Verde ( o supă cu ceva verde în ea, un fel de spanac-varză), foarte delicios, și desigur cu celebra sticlă de vin pentru două persoane.

Aici întâlnim un grup de persoane care făceau o parte din Camino pe cai, foarte interesantă și această alternativă.

O Cebreiro este un mic sat preistoric aflat la 1300 m altitudine și este practic intrarea în Galicia, de unde mai sunt ca. 150 de km până în Santiago de Compostela. Aici sunt câteva case din piatră, acoperite cu paie care te fac să te simți ca în Flinstone.

Ne-am pus hainele groase pe noi, ne pregătim să avem câteva urcări și coborâri, chiar și stratul de zăpadă a devenit mai gros și periculos :).

Priveliștile spre văi sunt superbe. Hotărâm să rămânem la Albergue Atrio din Triacastela. Până acolo avem o coborâre destul de lungă, unde cam înghețăm de frig.

Albergue Atrio este o casă foarte veche de ca. 200 de ani, din piatră cu bârnele vizibile prin interior, care este superb decorată de cel care o deține, artist și botanist. Raportul curățenie, calitate și preț este incredibil.

Ieșiți la plimbare am mers și la slujba catolică de seară din biserica foarte veche a satului. În biserică întâlnim un grup foarte mare de copii, care sunt probabil în excursie pe Camino. Mulți dintre ei participă activ la slujbă, citesc rugăciunile sau cântă.

Pentru cină mergem la Resturantul Esther unde încercăm o specialitate locală, bacalauh (pește cod) și desigur faimosul Caldo Verde de Galicia.

Acesta este profilul celei de-a noua zile, sincer, am crezut că urcaserăm mai mult.

De mâine dă soarele 🙂 …..

Categories
Camino de Santiago

Ziua 8: Rabanal del Camino – Villa Franca del Bierzo – 61,35 km

25.04.2019

Plecăm de dimineață pe o ploaie ușoară, care se oprește însă destul de repede. Avem de urcat destul de mult și este ceva zăpadă. Dar peisajele sunt superbe

Urcăm ceva, după care avem o coborâre unde cam înghețăm de frig. Ne oprim în El Alcebo să ne încălzim într-un bar foarte interesant cu produse bio și fairtrade. Cafeaua este genială.

Ne simțeam ca la Predeal 🙂

În continuare am mai avut ceva de urcat, ne îndeptăm de fapt spre Villa Franca del Bierzo, în postarea de ieri am încurcat zilele și vă spuneam că astăzi vom merge spre O Cebreiro. Mâine este însă despre această zi.

Plăcuțele de frână de pe spate de la bicicleta lui Gabi scot pe coborârea interminabilă niște sunete incredibile. Știți că el a rămas fără frâna față încă din prima zi, așa că cele de pe spate au fost suprasolicitate.

Kaputt, nu?

Pentru prânz poposim în Ponferrada, un oraș cochet. Mâncăm la Taberna del Ra unde doamna care prepară mâncare este ajutată de nepoata ei de ca. 10 ani. Îmi amintește de mine, cum îi ajutam pe bunici prin gospodărie. Doamna este destul de agitată, deoarece ea gătește, ea servește și mai trebuie să fie și drăguță cu clienții. Dar, rămân cu gustul și gândul la omleta ei cu ciuperci pleurotus (și azi când am preparat această mâncare simplă, tot la ea m-am gândit :).

Drumul bicigrinilor prin Ponferrada

La masa de prânz mănâncă lângă noi o familie de spanioli de peste 60 de ani care plecaseră în concediu prin Spania, pentru a vizita orașele pe care nu le văzuseră din țara lor. Intrăm cu ei în vorbă, ne povestesc că până la pensie au administrat o albergue din apropiere de Santiago de Compostela, iar acum aceasta este administrată de ginerele lor, Radu, care vine din Cluj :). Nu am reușit însă să poposim la ei.

În Cacabelos ne prinde o ploaie destul de deasă și era cât pe ce să renunțăm să mai ajungem în Villafranca del Bierzo, unde rezervasem o cameră de două persoane la un hostel.

Se luminează însă și ne continuăm coborârea până la hostelul de acolo.

Vilafranca del Bierzo se află într-o vale, pare așa un mic sat pitoresc de munte și are un peisaj superb de jur împrejur.

Poposim aici la un hostel unde luăm o cameră doar pentru noi doi, după șapte zile în care am tot împărțit camera cu mai multe persoane. Este bine să ai și puțină intimitate 🙂 plus că aici ne-am spălat și uscat prima dată hainele.

Ieșim la plimbare prin micuțul oraș, însă tot prin ploaie și ne facem provizii de la magazin.

Ne odihnim foarte bine în hostel și acum chiar că ne pregătim de marea urcare spre O Cebreiro.

Cu generozitatea lui Gabi am pentru voi și profilul zilei.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 7: Valverde de la Virgen – Rabanl del Camino – 59 km

24 aprilie 2019

Așa cum vă povesteam în articolul de ieri, în acestă dimineață avea să ne aștepte o surpriză de proporții :). Puteți auzi uimirea din glasul lui Gabi.

Da, este o lapoviță care o dă în ninsoare, pe 24 aprilie, în Spania, unde ne așteptam să murim de cald. Am fost prinși nepregătiți :).

În timp ce ne gândim la soluții, pe masă ne așteaptă micul dejun pregătit de seara de gazdele noastre drăguțe. Chiar dacă poate nu este cel mai bogat mic dejun, de multe ori noi l-am luat de la gazde, gândindu-ne că este un mod de a le oferi și mai mult suport.

După micul dejun copios ne facem curaj și ieșim afară. Punem pe noi cam tot ce aveam prin bagaje, inclusiv pelerina gigantică din plastic, luată în glumă de la părinții lui Gabi.

Este frig și vânt și cu toată pelerina mea, tot mă ud destul de tare. Ne oprim la o “cafenea de șosea” să ne încălzim. Eu beau un Colacao, băutură celebră în Spania.

Începe să se oprească ploaia și ne continuăm drumul până în Hospital de Obrigo (nu nu, nu suntem la spital, este numele unui oraș de prin 456). Aici există un pod celebru unde a avut loc bătălia din Paso Honroso.

Ne oprim și aici să ne încălzim și comandăm o supă de ”trucha”. Este o supă specifică locului, cu păstrăv afumat și pâine, de altfel foarte gustoasă. Însă…aici ne păcălim puțin, luăm supa în afara orelor în care se servea meniul pelerinului și a costat, spre mirarea noastră, 8 euro, cea mai scumpă supă pe care am mâncat-o vreodată :).

După masa copioasă și cu o gaură în buget 🙂 ne continuăm drumul spre Astorga.

Bucuroși că se oprise ploaia

Astorga este un oraș drăguț, dar ajungem în jur de ora 15.30 și totul este închis. Spaniolii se respectă și închid, de obicei, localurile și magazinele între 14.00 și 16.00.

Aici decidem ca destinația noastră finală de azi să fie Rabanal del Camino, un sat care se află înainte de o urcare puternică spre O Cebrero (dar de asta vă povestesc mâine).

Drumul până acolo trece prin sate mici, puțin uitate de vreme. Facem și o pană, după ce intru cu bicicleta în trandafirii din imagine (singura pană din 725 km, dar am avut noroc, puteau fi mai multe).

Ultimii kilometrii sunt cu suferință și durere, o urcare susținută spre Rabanal, nu mă prea mai țin genunchii. Dar am avut parte de un apus de vis (de asta vă povestește Gabi live).

Poposim la o Albergue ” La Senda Hostel” destul de ok. Și pentru bicilete aveau un loc de cinste.

Proprietarul hostelului este un domn de ca. 60 de ani, care îmi povestește întreaga sa viață. A locuit când era mic în Franța, s-a întors însă în Spania și se implică foarte mult în viața comunității. Participase chiar cu o săptămână înainte la alegerile locale. Organizase un mic loc de joacă în sat pentru nepoții care vin în vacanță, dar și o bibliotecă. Îl întreb câți oameni mai locuiesc în sat, face o glumă, crede că dacă îi numără și pe cei din cimitir ar fi mai mulți. Cred ca zis undeva până în 20 de persoane care mai locuiesc efectiv acolo. Ca și la noi în România, și aici, tinerii preferă să meargă în marile orașe și să își găsească de lucru.

În cameră stăm cu două pelerine care mergeau pe jos, una din Australia, care deja vizitase România și una din Insulele Feroe, căreia i se pare foarte murdară Spania (să vină în România și să vadă gunoaie adevărate).

Luăm cina la restaurantul de lângă Albergue, foarte gustoasă și chiar și cu meniuri vegetariene…și desigur cu celebrul vin. Multe restaurante s-au adaptat și au și meniuri pentru vegetarieni.

Mergem la somn cu gândul la urcarea acerbă pe care o vom avea mâine…

Categories
Camino de Santiago

Ziua 6: Calzadilla de la Cueza – Valverde de la Virgen – 90km

23.04.2019

Pelerinii care merg pe jos se trezesc foarte devreme, în jur de 5:30-6:00. Noi cu bicicleta încercăm însă să plecăm ceva mai târziu, deoarece este destul de frig dimineața și nu ne putem încălzi atât de repede dacă nu avem urcări.

Dar atunci când dormi într-o cameră cu peste 20 de oameni, este cam greu să dormi în timp ce ei își aranjează bagajele :)…Gabi poate, eu nu prea, așa că mă trezesc și mai citesc câte ceva de dimineață.

După micul dejun în regim self-service, plecăm la drum. Ziua de azi nu se arată prea strălucitoare, este frig și brrr…vânt destul de aprig.

Dimineața pe răcoare….

Îl reîntâlnim și pe Mario, prietenul nostru din Porto, “ma friend”, cum ne numește el. Mergem împreună cu el o bună bucată de drum și ne mai povestește despre experiențele lui pe bicicletă.

La un moment dat întâlnim pe drum o legendă, un domn de peste 60 de ani, din Republica Dominicană, care plecase din Belgia și ajunsese aici în Spania, pe bicicletă. Făcea parte din mișcarea Masa Critică și avea o bicicletă destul de veche și foarte încărcată.

Observați acum și încărcătura lui Mario de care vă povesteam ieri 🙂

Ne continuăm drumul, astăzi mai mult pe șosea și cu un vânt puternic și ceva nori. Se poate vedea în poză îmbrăcămintea noastră de scandal, în special ciupercile verzi de pe capul nostru. Poate arătăm funny, însă sunt cele mai bune protecții, dacă nu le aveam cred că sufeream puțin.

La prânz ne oprim în Mansilla de las Mullas, la un mic restaurant cu produse tradiționale. Mâncarea spaniolilor chiar este genială.

Drumul este nesfârșit, Miele ne urmărește peste tot :).

Spre seară ajungem în orașul Leon, Și aici catedrala este emblematică.

Orașul este destul de gol, cred că tot la fel, aveau o zi liberă. Poposim într-un bar, unde bem o “Limonada” (care de fapt era Sangria) cu niște măsline, noi voiam ceva fără alcool, dar dacă ei nu denumesc băuturile cum trebuie.

Spaniolii aveau alegeri a doua zi

Ca și în zilelele trecute nu alegem o albergue din Leon, fiind foarte ocupate, ci ieșim din oraș și mergem câțiva kilometrii mai departe spre Valverde de la Virgen, unde ne oprim la o albergue foarte drăguță care era administrată de o familie întreagă, mama gătea, tinerii se ocupau de rezervări și curățenie, iar “patronul” interacționa cu pelerinii :). Cina la ei a fost foarte gustoasă.

Ne băgăm la somn destul de devreme, nu știam ce surpriză ne va aștepta în dimineața următoare….. 🙂

Categories
Camino de Santiago

Ziua 5: Rabe de la Calzada-Calzadilla de la Cueza – 90 km

22 aprilie 2019

Plecăm la drum destul de dimineață. De obicei, suntem însă ultimii pelerini-bicigrini care pleacă din Albergue. Majoritatea pelerinilor care merg pe jos, pleacă din Albergue în jurul orei șase.

Încă de la începutul zilei avem o urcare tare grea după Los Hornillos spre Alto de Mostelares. Au fost ca. 250m diferență de nivel în 2km.

După coborârea abruptă am încercat să ajutăm un alt biciclist spaniol căruia i se rupsese portbagajul. Constatăm că spaniolii, chiar tineri fiind nu vorbesc mai deloc engleză, așa că nu putem comunica foarte mult cu el.

În apropiere de Fromista întâlnim un alt biciclist din Porto. Are o bicicletă foarte veche și duce pe portbagaj un rucsac foarte mare. Am crezut că este destul de hipster și ciudat…deznodământul poveștii despre el îl vom afla la final de drum, în Porto 🙂

Drumul nu este atât de specatculos. Am mers puțin și pe șosea.

Mai aveam puțin până la Santiago

Ne oprim în Fromista la un “trucha” (păstrăv). Lângă noi la masă este un cuplu foarte în vârstă care își savurează prânzul împreună cu un pahar de vin. Sunt așa de simpatici 🙂 Nici la noi nu lipsește vinul inclus în meniul pelerinului. Trucha îmi place însă tare mult.

Spre finalul zilei avem de parcurs un drum foarte lung pe un pietriș destul de incomod.

Cineva era tare nemulțumit 🙂
Aproape ajunsesem

Poposim la o Albergue Municipal, cele care sunt subvenționate de stat. Este foarte curată și îngrijită însă are un dormitor foarte mare de ca. 20 de persoane. Și prețul este pe măsură, ca. 8 Euro pe persoană. Aici întâlnim și un român hipster, care călătorește îmbrăcat în sacou și care își aruncase o grămadă din bagaj, pentru a nu mai căra atât de mult în spate.

Ne-am odihnit destul de bine, iar pentru cină și mic dejun ne-am autogospodărit cu alimente de la magazinul din apropiere.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 4: Castildelgado-Rabe de la Calzadas 70km

Ziua începe cu un mic dejun delicios oferit de gazdele noastre de la Albergue Bideluze. Cumpărăm de la ei și o bufniță hand-made, care se pare că aduce noroc în credința spaniolă. Doamna coase foarte multe lucruri faine (fețe de perne, pături etc.)

Pornim la drum în jur de 8.45. Este destul de frig și ne punem multe haine pe noi. Îmi vine să râd acum, nu știam ce frig o să ne aștepte zilele următoare.

Pregătită de drum

Fiind Duminica Paștelui la catolici, orașele sunt destul de goale și mai nimic deschis, în special așa de dimineață.

Prin Belorado, impresionante fațadele caselor

Ne continuăm drumul prin ceva lanuri de rapiță și niște păduri cu teren foarte lutos. Nu mă impresionează atât de mult peisajele, probabil și pentru că este foarte înnorat.

Pe drum ne oprim la unul din barurile dintr-o localitate foarte mică. Aici spaniolii, chiar și cei mai bătrâni, servesc câte un tapas cu un pahar sau poate chiar mai multe 🙂 de vin. Mă impresionează această lejeritate a lor de a se bucura de viață. Intrăm și noi la acest mic restaurant, servim un tapas și să ne bucurăm împreună cu ei. Măslinele și fructele lor de mare sunt incredibil de bune. Tot aici întâlnim și un pelerin român care parcurge Camino pe jos într-un ritm foarte alert.

În jur de 14.30 ajungem în orașul Burgos unde mâncăm de prânz și vizităm catedrala. Mă impresionează arhitectura catedralei, se aseamănă foarte mult cu cele din Franța sau Italia.

Orașul este drăguț și cochet, cu multe spații verzi și un râu ce trece prin mijlocul lui.

Ne îndreptăm spre finalul zilei, avem și câteva urcări destul de grele, dar mă descurc bine. Drept să spun aceasta a fost și marea mea frică, să nu încep să mă plâng prea tare pe drum că nu mai pot.

Camino este incredibil de bine marcat

În jur de 18.30 ajungem în Rabe de la Calzadas la Liberanos Domine Hostel. Și gazda de aici este extrem de drăguță și gătește foarte bine 🙂 Primim la cină binecunoscuta Tortilla (ouă cu cartofi) 🙂

Camerele sunt foarte curate, împărțim camera cu un cuplu de peste 50 de ani din America.

Tot aici întâlnim și un grup foarte mare de germani care erau în călătoria aceasta cu diferiți membrii ai familiei (bunici, frați cumnați etc.), fiecare plecase din etape diferite ale Camino și se întâlniseră aici.

După cină mergem și la mănăstirea din sat, la slujba de binecuvântare a pelerinilor. Mă bucură tare mult că participăm, iar bucuria măicuțelor care locuiesc acolo, majoritatea extrem de bătrâne, este și mai mare. Ne fac și câte un mic dar religios.

Tot aici întâlnim și un domn din Malaga de peste 60 de ani care era a 11-a oară pe Camino, pornise pe diferite căi și făcea asta cel puțin o dată pe an. Nu merge foarte mult pe zi, ca. 20-25 de km, se bucură de mers și de șansa de a fi pe Camino.

Povestesc cu el mult, pe spaniolă 🙂 și aflu că înainte alergase maratoane și ultramaratoane, dar că acum ca. 10 ani avusese un infarct de care trecuse cu bine. Doctorul îi recomandase să meargă pe jos, el cred că a luat-o în serios 🙂 și astfel făcea cei ca. 800 de km în fiecare an. Îmi spune că și în Malaga urcă aproape zilnic pe munte, face yoga și pilates și mămâncă foarte puțin și foarte sănătos. Un exemplu bun de urmat.

Un adevărat bodybuilder 🙂 domnul din mijloc, nu cel din stânga 🙂

Cel mai mult pe Camino mă impresionează poveștile oamenilor pe care îi întâlnim.

Stay close to hear more…