Categories
Camino de Santiago

Ziua 7: Valverde de la Virgen – Rabanl del Camino – 59 km

24 aprilie 2019

Așa cum vă povesteam în articolul de ieri, în acestă dimineață avea să ne aștepte o surpriză de proporții :). Puteți auzi uimirea din glasul lui Gabi.

Da, este o lapoviță care o dă în ninsoare, pe 24 aprilie, în Spania, unde ne așteptam să murim de cald. Am fost prinși nepregătiți :).

În timp ce ne gândim la soluții, pe masă ne așteaptă micul dejun pregătit de seara de gazdele noastre drăguțe. Chiar dacă poate nu este cel mai bogat mic dejun, de multe ori noi l-am luat de la gazde, gândindu-ne că este un mod de a le oferi și mai mult suport.

După micul dejun copios ne facem curaj și ieșim afară. Punem pe noi cam tot ce aveam prin bagaje, inclusiv pelerina gigantică din plastic, luată în glumă de la părinții lui Gabi.

Este frig și vânt și cu toată pelerina mea, tot mă ud destul de tare. Ne oprim la o “cafenea de șosea” să ne încălzim. Eu beau un Colacao, băutură celebră în Spania.

Începe să se oprească ploaia și ne continuăm drumul până în Hospital de Obrigo (nu nu, nu suntem la spital, este numele unui oraș de prin 456). Aici există un pod celebru unde a avut loc bătălia din Paso Honroso.

Ne oprim și aici să ne încălzim și comandăm o supă de ”trucha”. Este o supă specifică locului, cu păstrăv afumat și pâine, de altfel foarte gustoasă. Însă…aici ne păcălim puțin, luăm supa în afara orelor în care se servea meniul pelerinului și a costat, spre mirarea noastră, 8 euro, cea mai scumpă supă pe care am mâncat-o vreodată :).

După masa copioasă și cu o gaură în buget 🙂 ne continuăm drumul spre Astorga.

Bucuroși că se oprise ploaia

Astorga este un oraș drăguț, dar ajungem în jur de ora 15.30 și totul este închis. Spaniolii se respectă și închid, de obicei, localurile și magazinele între 14.00 și 16.00.

Aici decidem ca destinația noastră finală de azi să fie Rabanal del Camino, un sat care se află înainte de o urcare puternică spre O Cebrero (dar de asta vă povestesc mâine).

Drumul până acolo trece prin sate mici, puțin uitate de vreme. Facem și o pană, după ce intru cu bicicleta în trandafirii din imagine (singura pană din 725 km, dar am avut noroc, puteau fi mai multe).

Ultimii kilometrii sunt cu suferință și durere, o urcare susținută spre Rabanal, nu mă prea mai țin genunchii. Dar am avut parte de un apus de vis (de asta vă povestește Gabi live).

Poposim la o Albergue ” La Senda Hostel” destul de ok. Și pentru bicilete aveau un loc de cinste.

Proprietarul hostelului este un domn de ca. 60 de ani, care îmi povestește întreaga sa viață. A locuit când era mic în Franța, s-a întors însă în Spania și se implică foarte mult în viața comunității. Participase chiar cu o săptămână înainte la alegerile locale. Organizase un mic loc de joacă în sat pentru nepoții care vin în vacanță, dar și o bibliotecă. Îl întreb câți oameni mai locuiesc în sat, face o glumă, crede că dacă îi numără și pe cei din cimitir ar fi mai mulți. Cred ca zis undeva până în 20 de persoane care mai locuiesc efectiv acolo. Ca și la noi în România, și aici, tinerii preferă să meargă în marile orașe și să își găsească de lucru.

În cameră stăm cu două pelerine care mergeau pe jos, una din Australia, care deja vizitase România și una din Insulele Feroe, căreia i se pare foarte murdară Spania (să vină în România și să vadă gunoaie adevărate).

Luăm cina la restaurantul de lângă Albergue, foarte gustoasă și chiar și cu meniuri vegetariene…și desigur cu celebrul vin. Multe restaurante s-au adaptat și au și meniuri pentru vegetarieni.

Mergem la somn cu gândul la urcarea acerbă pe care o vom avea mâine…

Categories
Camino de Santiago

Ziua 6: Calzadilla de la Cueza – Valverde de la Virgen – 90km

23.04.2019

Pelerinii care merg pe jos se trezesc foarte devreme, în jur de 5:30-6:00. Noi cu bicicleta încercăm însă să plecăm ceva mai târziu, deoarece este destul de frig dimineața și nu ne putem încălzi atât de repede dacă nu avem urcări.

Dar atunci când dormi într-o cameră cu peste 20 de oameni, este cam greu să dormi în timp ce ei își aranjează bagajele :)…Gabi poate, eu nu prea, așa că mă trezesc și mai citesc câte ceva de dimineață.

După micul dejun în regim self-service, plecăm la drum. Ziua de azi nu se arată prea strălucitoare, este frig și brrr…vânt destul de aprig.

Dimineața pe răcoare….

Îl reîntâlnim și pe Mario, prietenul nostru din Porto, “ma friend”, cum ne numește el. Mergem împreună cu el o bună bucată de drum și ne mai povestește despre experiențele lui pe bicicletă.

La un moment dat întâlnim pe drum o legendă, un domn de peste 60 de ani, din Republica Dominicană, care plecase din Belgia și ajunsese aici în Spania, pe bicicletă. Făcea parte din mișcarea Masa Critică și avea o bicicletă destul de veche și foarte încărcată.

Observați acum și încărcătura lui Mario de care vă povesteam ieri 🙂

Ne continuăm drumul, astăzi mai mult pe șosea și cu un vânt puternic și ceva nori. Se poate vedea în poză îmbrăcămintea noastră de scandal, în special ciupercile verzi de pe capul nostru. Poate arătăm funny, însă sunt cele mai bune protecții, dacă nu le aveam cred că sufeream puțin.

La prânz ne oprim în Mansilla de las Mullas, la un mic restaurant cu produse tradiționale. Mâncarea spaniolilor chiar este genială.

Drumul este nesfârșit, Miele ne urmărește peste tot :).

Spre seară ajungem în orașul Leon, Și aici catedrala este emblematică.

Orașul este destul de gol, cred că tot la fel, aveau o zi liberă. Poposim într-un bar, unde bem o “Limonada” (care de fapt era Sangria) cu niște măsline, noi voiam ceva fără alcool, dar dacă ei nu denumesc băuturile cum trebuie.

Spaniolii aveau alegeri a doua zi

Ca și în zilelele trecute nu alegem o albergue din Leon, fiind foarte ocupate, ci ieșim din oraș și mergem câțiva kilometrii mai departe spre Valverde de la Virgen, unde ne oprim la o albergue foarte drăguță care era administrată de o familie întreagă, mama gătea, tinerii se ocupau de rezervări și curățenie, iar “patronul” interacționa cu pelerinii :). Cina la ei a fost foarte gustoasă.

Ne băgăm la somn destul de devreme, nu știam ce surpriză ne va aștepta în dimineața următoare….. 🙂

Categories
Camino de Santiago

Ziua 5: Rabe de la Calzada-Calzadilla de la Cueza – 90 km

22 aprilie 2019

Plecăm la drum destul de dimineață. De obicei, suntem însă ultimii pelerini-bicigrini care pleacă din Albergue. Majoritatea pelerinilor care merg pe jos, pleacă din Albergue în jurul orei șase.

Încă de la începutul zilei avem o urcare tare grea după Los Hornillos spre Alto de Mostelares. Au fost ca. 250m diferență de nivel în 2km.

După coborârea abruptă am încercat să ajutăm un alt biciclist spaniol căruia i se rupsese portbagajul. Constatăm că spaniolii, chiar tineri fiind nu vorbesc mai deloc engleză, așa că nu putem comunica foarte mult cu el.

În apropiere de Fromista întâlnim un alt biciclist din Porto. Are o bicicletă foarte veche și duce pe portbagaj un rucsac foarte mare. Am crezut că este destul de hipster și ciudat…deznodământul poveștii despre el îl vom afla la final de drum, în Porto 🙂

Drumul nu este atât de specatculos. Am mers puțin și pe șosea.

Mai aveam puțin până la Santiago

Ne oprim în Fromista la un “trucha” (păstrăv). Lângă noi la masă este un cuplu foarte în vârstă care își savurează prânzul împreună cu un pahar de vin. Sunt așa de simpatici 🙂 Nici la noi nu lipsește vinul inclus în meniul pelerinului. Trucha îmi place însă tare mult.

Spre finalul zilei avem de parcurs un drum foarte lung pe un pietriș destul de incomod.

Cineva era tare nemulțumit 🙂
Aproape ajunsesem

Poposim la o Albergue Municipal, cele care sunt subvenționate de stat. Este foarte curată și îngrijită însă are un dormitor foarte mare de ca. 20 de persoane. Și prețul este pe măsură, ca. 8 Euro pe persoană. Aici întâlnim și un român hipster, care călătorește îmbrăcat în sacou și care își aruncase o grămadă din bagaj, pentru a nu mai căra atât de mult în spate.

Ne-am odihnit destul de bine, iar pentru cină și mic dejun ne-am autogospodărit cu alimente de la magazinul din apropiere.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 4: Castildelgado-Rabe de la Calzadas 70km

Ziua începe cu un mic dejun delicios oferit de gazdele noastre de la Albergue Bideluze. Cumpărăm de la ei și o bufniță hand-made, care se pare că aduce noroc în credința spaniolă. Doamna coase foarte multe lucruri faine (fețe de perne, pături etc.)

Pornim la drum în jur de 8.45. Este destul de frig și ne punem multe haine pe noi. Îmi vine să râd acum, nu știam ce frig o să ne aștepte zilele următoare.

Pregătită de drum

Fiind Duminica Paștelui la catolici, orașele sunt destul de goale și mai nimic deschis, în special așa de dimineață.

Prin Belorado, impresionante fațadele caselor

Ne continuăm drumul prin ceva lanuri de rapiță și niște păduri cu teren foarte lutos. Nu mă impresionează atât de mult peisajele, probabil și pentru că este foarte înnorat.

Pe drum ne oprim la unul din barurile dintr-o localitate foarte mică. Aici spaniolii, chiar și cei mai bătrâni, servesc câte un tapas cu un pahar sau poate chiar mai multe 🙂 de vin. Mă impresionează această lejeritate a lor de a se bucura de viață. Intrăm și noi la acest mic restaurant, servim un tapas și să ne bucurăm împreună cu ei. Măslinele și fructele lor de mare sunt incredibil de bune. Tot aici întâlnim și un pelerin român care parcurge Camino pe jos într-un ritm foarte alert.

În jur de 14.30 ajungem în orașul Burgos unde mâncăm de prânz și vizităm catedrala. Mă impresionează arhitectura catedralei, se aseamănă foarte mult cu cele din Franța sau Italia.

Orașul este drăguț și cochet, cu multe spații verzi și un râu ce trece prin mijlocul lui.

Ne îndreptăm spre finalul zilei, avem și câteva urcări destul de grele, dar mă descurc bine. Drept să spun aceasta a fost și marea mea frică, să nu încep să mă plâng prea tare pe drum că nu mai pot.

Camino este incredibil de bine marcat

În jur de 18.30 ajungem în Rabe de la Calzadas la Liberanos Domine Hostel. Și gazda de aici este extrem de drăguță și gătește foarte bine 🙂 Primim la cină binecunoscuta Tortilla (ouă cu cartofi) 🙂

Camerele sunt foarte curate, împărțim camera cu un cuplu de peste 50 de ani din America.

Tot aici întâlnim și un grup foarte mare de germani care erau în călătoria aceasta cu diferiți membrii ai familiei (bunici, frați cumnați etc.), fiecare plecase din etape diferite ale Camino și se întâlniseră aici.

După cină mergem și la mănăstirea din sat, la slujba de binecuvântare a pelerinilor. Mă bucură tare mult că participăm, iar bucuria măicuțelor care locuiesc acolo, majoritatea extrem de bătrâne, este și mai mare. Ne fac și câte un mic dar religios.

Tot aici întâlnim și un domn din Malaga de peste 60 de ani care era a 11-a oară pe Camino, pornise pe diferite căi și făcea asta cel puțin o dată pe an. Nu merge foarte mult pe zi, ca. 20-25 de km, se bucură de mers și de șansa de a fi pe Camino.

Povestesc cu el mult, pe spaniolă 🙂 și aflu că înainte alergase maratoane și ultramaratoane, dar că acum ca. 10 ani avusese un infarct de care trecuse cu bine. Doctorul îi recomandase să meargă pe jos, el cred că a luat-o în serios 🙂 și astfel făcea cei ca. 800 de km în fiecare an. Îmi spune că și în Malaga urcă aproape zilnic pe munte, face yoga și pilates și mămâncă foarte puțin și foarte sănătos. Un exemplu bun de urmat.

Un adevărat bodybuilder 🙂 domnul din mijloc, nu cel din stânga 🙂

Cel mai mult pe Camino mă impresionează poveștile oamenilor pe care îi întâlnim.

Stay close to hear more…

Categories
Camino de Santiago

Ziua 3: Los Arcos – Castildelgado 91,5 km

Nu am dormit excelent, s-a sforăit destul de tare în dormitorul comun din Albergue, dar asta e riscul pelerinului 🙂

Luăm micul dejun la hostel. De obicei consta în pâine, dulceață, ceai și cafea, care erau mai faini aveau si unt si costa in jur de 3 euro. Prețul unei nopți de cazare per persoana a fost între 8 euro și 15 euro.

În această dimineață suntem destul de rapizi cu pregătirea de plecare și reușim să ne punem la drum în jur de 8.30.

Vremea se arată superbă de dimineață, deși puțin răcoroasă

Străbatem mai departe viile Riojei, regiunea este superbă, pe aici trece chiar și una dintre etapele turului ciclist al Spaniei (Vuelta).

Eram și noi ca doi campioni pe urmele lor 🙂

După cum se vede am avut ceva urcări până în prânz așa că am poposit în Zuera unde ne-am delectat cu ceva fructe de mare ca și aperitiv.

Apoi am luat meniul pelerinului care consta în felul unu, de obicei o supă, un fel principal și un desert….șiiiii….spre uimirea noastră o sticlă de vin. Prețul lui era între 10 și 12 Euro. Aici am comandat prima dată meniul pelerinului și când au venit cu sticla întregă de vin ne-am cam speriat și am spus că noi nu am comandat așa ceva. Ne-au asigurat că intră în meniu și uite așa a cărat Gabi jumătate de sticlă ca. 3 zile pentru că cam pe peste tot primeam această licoare magică. (don’t drink and drive e deviza, dar totuși suntem în Rioja).

Se vede și carafa de apă în dreapta, deci eram safe

După prânzul copios și o relaxare faină la soare ne-am continuat drumul printre vii.

Fericită după paharele acelea de apă 🙂

Eram înainte de ziua Paștelui la spanioli și chiar și în cele mai mici orașe se dădeau petreceri în aer liber.

Petrecere hipsterească, sus în club 🙂

Așa mi s-au părut de degajați spaniolii și cu poftă de viață. La petrecerea de mai sus erau doi copii care puneau muzică de club.

Ne-am bucurat puțin la o limonadă și apoi ne-am continuat drumul spre albergue rezervat pentru această seară. De obicei ne hotăram după ora prânzului, în funcție de profilul terenului cam până unde am dori să ajungem în ziua respectivă și sunam înainte pentru a vedea dacă mai au locuri pentru bicicliști. Nu alegeam orașele foarte mari, în care albergues erau destul de pline, ne opream în sate mici și așa am dat de unele dintre cele mai frumoase locații.

Spre seară am ajuns și în regiunea Castilla y Leon, pe unde aveam să mergem o bună bucată din drum. Peisajul se schimba puțin, nu prea mai erau vii ci câmpuri de cereale.

Am tras destul de mult în ziua respectivă și am ajuns în jur de 19.30 în Castildelgado, la una dintre cele mai frumoase albergue în care am stat. Oaspeți au fost o familie de spanioli foarte drăguți, incredibil de primitori, care proveneau din satul respectiv.
Albergue Bideluze se numește hostelul și vă recomand din suflet să poposiți la ei dacă urmați el Camino. Curățenia a fost incredibilă, casa avea peste 100 de ani, era recent renovată și arăta minunat. Au și pagină de Facebook.

Vedete pe Facebook 🙂 Daca nu știți spaniolă, traducerea e “Cei doi cicliști profesioniști din România…..” 🙂

Pentru că nu erau foarte mulți pelerini am primit o cameră de 4 persoane doar pentru noi doi. Am picat obosită ruptă în jur de ora 22.00.

Somn ușor!

Categories
Camino de Santiago

Ziua 2: Pamplona-Los Arcos 70km

19 aprilie 2019

Prima zi adevărată de biciclit…

Plecăm destul de târziu de la hotelul “luxos” după ce luăm micul dejun copios si cu provizii pentru prânz :). Acomodarea cu montarea coburilor pe bicicletă, durează puțin (mai mult) :).

Cei doi cai putere

Vremea e superbă, numai bună de biciclit.

Mergem în centrul Pamplonei pentru a ne lua carnetele de pelerini și primele ștampile, am deja emoții 🙂 Trebuie însă să așteptăm ceva și ne punem la drum în jur de ora 13.00.

Nu ne facem încă planuri până unde vom ajunge azi. Pentru planificarea rutei și alte informații, ne-am folosit de o aplicație “Buen Camino”. Nu am fost asteci, nu am renunțat la tehnologie, însă chiar am folosit foarte puțin internetul, mai mult pentru informare.

Am plecat la drum ieșind din oraș printre câteva lanuri de cereale.

Au fost de la început câteva urcări ușoare, ca. 300 m dif. de nivel până am ajuns în Alto de Perdon (monumentul favorit al lui Gabi).

În acest punct a trebuit să alegem între două drumuri (left or right), am zis hai să mergem pe cărare, nu pe șosea, ce poate fi atât de rău pe aici.

Right or left? This is the question.

Terenul destul de accidentat, cu ceva pietre, însă nu ceva de genul înconjurului Pietrei Craiului, cu ce era obișnuit Gabi. Însă ochiul de pisică de la bicicletă i-a făcut felul bicicletei lui Gabi, s-a desprins, i-a intrat în cablul de la frână și așa a rămas din prima zi fără frâna față.

Am mers mai departe așa, optimiști, că o să o repare cumva în următorul oraș, cândva, însă..nu a fost să fie, a mers cu ea așa până la final.

Pranzul pelerinului 🙂 din proviziile de la micul dejun

Ne continuăm drumul și intrăm în regiunea Rioja (cine nu știe vinurile astea celebre). Este minunat peisajul, mergem printre vii superbe, foarte îngrijite.

Ii speriam pe cei doi din fata cu un “Buen Camino” (salutul pelerinilor)

Eram foarte însetată, apă găseai la tot pasul for free din cișmele. Însă, doar ne aflam în Rioja, aici nu am dat de o fântână cu apă ci de una cu vin.

Hotărâm să rămânem să înoptăm în Los Arcos, un orășel destul de vechi, cu străduțe pavate cu piatră, unde cu greu se strecoară mașinile.

Rămânem peste noapte la Albergue Viena, un hostel cu multe paturi în cameră, nu era însă extrem de curată. Pelerinii care poposiseră aici erau din toate colțurile lumii. Ajungând însă destul de târziu la albergue, este destul de greu să mai intrăm în contact, toți sunt obosți după atâția kilometri.

Mergem în schimb în piața centrală a orașului și acolo ce să vezi, mare petrecere și voie bună. La spanioli era Viernes Santa (Vinerea Mare) și sărbătoreau cu o procesiune religioasă dar și cu vin, multe râsete și bucurie. Ne-am alăturat și noi, am privit obiceiurile, ne-am delectat cu niște măsline și un vin bun de Rioja….

See you next day…

Categories
Camino de Santiago

Ziua 1: București-Zaragoza-Pamplona

18 aprilie 2019

Zborul nostru către Zaragoza a fost cu Wizzair la 15.15 din Bucuresti.

Bicicletele bine împachetate au ajuns la aeroport.

Marfă proaspătă, cum spuneam

Și au fost transportate, asa cum am putut vedea pe geam, cu grijă spre cala avionului.

Bicicleta e transportată ușor în cală, chiar nu le-au aruncat 🙂

Transportul unei bicilete cu avionul a costat ca. 160 RON.

Am ajuns cu bine în Zaragoza, bicicletele și ele în ordine. Am încercat să le asamblăm rapid și să prindem trenul de 19.21 spre Pamplona (da, orașul acela unde se aleargă taurii pe strazi).

De acolo urma să plecăm în călătoria noastră.

De ce plecăm de aici și nu de la capătul drumului din Saint-Jean-Pied-de-Port? Primul nostru zbor a fost de fapt către Bordeaux, cu intenția de a pleca de la capătul drumului, însă acesta a fost anulat și a trebuit să găsim o alternativă, iar Zaragoza a fost cea mai OK variantă.

Dar să revenim la peripețiile din prima zi…Ajunși în gară și pierzând trenul de 19.21, care avea locuri pentru biciclete, am încercat să vedem ce alt tren am putea lua. Ni s-a spus senin că următorul tren ar fi a doua zi în jur de ora 6 dimineața. Știind că aveam deja cazare în Pamplona, am insistat la ghișeul de bilete să ne permită să mergem cu următorul tren. Noroc că vorbesc ceva spaniolă și am putut negocia cu doamna de la ghișeu, a trebuit însă să cumpărăm o husă pentru biciclete și să desfacem roțile. Trenul fiind unul național a trebuit să trecem bicicleta prin scanner, luptă mare…ce să mai. Biletul a costat 27 Euro plus 12 Euro husa de bicicletă.

Marfă de contrabandă….

Uimire mare însă pe tren, încercând să sun la cazarea rezervată pentru a anunța că ajungem mai târziu, nu răspundea nimeni. Am încercat diverse variante, până am ajuns în callcenter la booking. De la ei am aflat, că rezervarea mea fusese de fapt făcută pentru săptămâna anterioară…deci ȘOC(cum ar zice Gabi) nu aveam unde dormi 🙂

Am început să sunăm la toate Alberuges (Hostelurile pentru pelerini) însă toate erau ocupate, pe booking nu exista mai nimic (era sărbătoare în Spania și localnicii erau plecați si ei în vacanță). Primul mic eveniment neașteptat dintr-o astfel de călătorie bătea la ușă.

Am găsit până la urmă un hotel de 3 stele la 80 de Euro pe noapte (destul de scump și neprevăzut în buget, însă mai bine decât în gară :). Am trecut cu bine de această provocare și ne-am dat seama, de ce e bine să ai și un fond de urgențe.

Am ajuns acolo obosiți bine și gata să visăm la drumul nostru, care începea cu adevărat a doua zi

to be continued….

Categories
Camino de Santiago

Pregătiri pentru Camino

Excursia cu bicicleta, necesită desigur de cele mai multe ori și o pregătire destul de atentă și importantă. Ce crezi că s-ar întâmpla dacă ești în vârf de munte, faci pană și tu nu ai petece la tine? Răspuns corect: cari hardughia de câteva kilograme în spate.

Așa a fost și cu pregătirile pentru Camino, au necesitat câteva investigații, cercetări, dar mai ales decizii.

În primul rând este vorba de bicicleta cu care faci drumul. Noi am avut mai multe idei, de la închiriat, ceea ce s-a dovedit prea scump, la cumpărat o bicicletă basic, pe care apoi să o lăsăm pe acolo, până la decizia finală de a lua bicicletele noastre pe avion și a le trimite înapoi cu autobuzul. Părerea mea este că a fost cea mai bună decizie, e foarte important să-ți cunoști bicicleta, să te simți bine pe ea și să îi poți “da în trombă” 🙂

Zborul nostru a fost cu Wizzair spre Zaragoza iar întoarcerea a fost din Porto cu escală la Amsterdam, ceea ce nu mai ne-a permis să transportăm cu noi bicicletele, așa că le-am trimis cu Tabita Tours înapoi spre casă.

Tipul bicicletei a fost mountain bike, Camino merge însă făcut și pe un touring sauuuu am văzut pe cineva și pe ciclocross, însă nu vreau să știu cât de zgâlțâit a ajuns la final.

Eu am mers pe Devron-ul meu românesc, destul de mare de mine, care arată mai mult ca un CityBike. Iar Gabi a avut Cube-ul lui cel de toate zilele.

17 aprilie 2019Împachetăm bagajele

Chiar dacă vrei să arăți fain pe bicicletă, să iei și toate cremele cu tine și pe lângă asta și trusa de scule :), nu de alta dar v-am zis mai devreme cu pana, atunci când ai un drum așa de lung de făcut și de cărat efectiv în spate, dar pe portbagaj, e bine să fii chibzuit, să iei strictul necesar, și chestii cât mai ușoare și mai mici.

Așa că, organizați din fire cum suntem :), am pornit lista in Drive, v-o las și vouă mai jos, poate vă inspiră.

Ordine în dezordine, bifam checklistul de mai jos 🙂
Haine
1 pantalon de strada
1 bluza de strada
2 pantaloni ciclism
2 bluze maneca scurta ciclism
1 bluza maneca lunga ciclism
10 chiloti
7 sosete
caciula/buff
adidasi
maneci protectie
manusi
De dormitpantaloni de dormit
bluza lunga de dormit
sac de dormit
Igienăperiuta dinti
pasta
spray
servetele umede
gel dus
Mâncaregeluri
batoane
bicicletăpompa
3xcamere
2xlant + chei
kit de pana
presa lant
ulei
2xquicklink
2xgeanta cadru
2xportbagaj
2xbanda reflectorizanta picior
far/stop
acumulator
incarcatoare
ceasuri
cabluri ceasuri
frontala

Vă recomand gențile de bicicletă pe care le-am avut noi: https://www.veloteca.ro/coburi-merida-md-087 (nu e reclamă plătită, însă chiar sunt faine).

Transportul bicicletelor l-am făcut ca pe sandwichuri, în folie alimentară și au ajuns întregi.

Livrează marfă proaspătă 🙂

To be continued…..

Categories
Camino de Santiago

Cu bicicleta pe Camino de Santiago

Se împlinește un an de la experiența noastră cu bicicleta pe Camino de Santiago și m-am hotarât că a venit momentul să descriu acest drum și această experiență în câteva articole pe zile, așa cum s-au petrecut lucrurile, în ordinea lor cronologică.

Și de ce scriu asta? Eh…de ce, ca să audă peste 100 de ani și alții de noi 🙂 🙂 , dar mai mult pentru cei care doresc să facă experiența asta și nu știu de unde să o apuce.

Poate vă întrebați ce este Camino de Santiago….cum nu știați? Drumul pelerinului, cel către mormântul lui Saint Jacob. Dacă vreți să aflați mai multe despre istoria drumului, nu o să vă povestesc eu, pentru asta există Wikipedia.

Dar cum ne-am gândit noi să mergem pe acest drum?

Ne plac călătoriile, ne place bicicleta și mai ales, voiam să facem ceva nou, ce nu mai făcusem niciodată, să mergem 700 și ceva de kilometri pe bicicletă. Plus, voiam să ne testăm limitele, să vedem dacaă putem merge atâția kilometri în fiecare zi.

Eu știam de mai de mult timp de drum, la nemți e hipster să îl faci 🙂 Pentru noi a fost însă poate cel mai bun mod de a face cicloturism și…de ce nu….de a ne pune relația la încercare.

So let start the party…no no no…the story.

Categories
Uncategorized

Prima bicicletă

Am învățat să merg pe bicicletă în jurul vârstei de 5 ani. Este una dintre puținele amintiri din copilărie, atunci când vecinul Tudorel mi-a dat drumul la șa și am mers singură. Probabil de aceea îmi și place așa de mult bicicleta.

A mea era albastră 🙂