Categories
Cărările Patriei

Tura epică Sinaia-Babele-Omu-Bătrâna-Șaua Strunga-Bran

Îmi place să experimentez poteci noi, să văd munții și din altă perspectivă, să îmi testez limitele și tot tacâmul.

Așa că, atunci când i-am propus partner-ului in crime să facem iar (el mai fusese în vară) tura de Omu-Strunga-Bran nu a putut decât să se bucure. I se părea că începe o mică aventură, pentru că aproximativ cu vreo două zile înainte Omu era sub asediul zăpezii.

Și eu eram foarte entuziasmată, auzisem că este epică tura. Mă pregăteam…mai mult sufletește de coborârile alea abrupte de care îmi este mie teamă. Și îmi făceam calcule, cum să folosesc bicicleta pentru a nu rămâne fără energie.

Ai zis energie? Da…energie electrică…pentru că aceștia au fost monștrii cu care am făcut tura. Bicicletele electrice ale lui Gabiz 🙂

The Red Lady și The Dark Knight își trag sufletul la Vârful Omu

Uite așa am decis noi seara de vineri, ca a doua zi să plecăm spre Sinaia cu trenul de 8.40, care parese că avea și vagon de biciclete. Dar ajunși în gară, mirare mare, la ghișeu ni se spune că nu mai sunt locuri pentru biciclete…am zis nu are cum, hai să mergem la tren…dar ce să vezi, de fapt trenul nu mai avea deloc vagon pentru biciclete (traiasca CFR !!!). A trebuit să negociem cu nașul, nu am fi vrut să plătim 30 RON in tren pentru bicicleta, cand de fapt la ghiseu este 15 RON. Tot să mergi cu bicicleta si cu trenul asa. In final ne-au inteles conductorii și ne-au lasat în pace, atunci când le-am spus că dorim să plătim cu cardul cei 60 RON.

Ajunși la Sinaia, ne începem aventura cu drumul spre Gondola Sinaia. Tot lângă ea începe și bike parkul de la Sinaia (nu l-am încercat încă, dar cu siguranță îi va veni și lui rândul :).

Urcăm cu Gondola până la Cota 1400 și de acolo până la Cota 2000. Biletul pentru întreaga rută costă 35 RON.

Ati putea zice, că de ce să urci cu gondola dacă ai electrică, dar așa cum vă spuneam, energia electricii trebuie drămuită, nu te ajută o veșnicie ci aprox. 65km cu vreo 1500 diferenta de nivel.

Să mergem mai departe, pe la 2000 bate un vânt destul de aprig, dar dăm înainte cu tupeu 🙂 ocolim cumva coborârea abruptă de la gondolă și înaintăm pe platou până la Piatra Arsă.

Arșiță mare și vânt mon cher 🙂

De la Piatra Arsă ne îndreptăm spre Babele și Sfinx. Terenul nu ne pune mari probleme, din depărtare se vede autostrada…aia de turiști.

Ajunși la Sfinx aud o doamnă din spate “Ioi doamne feri, aștia sunt cu bicicletele pe aici”. Dacă până și ea ar fi zis că sunt electrice, asta chiar m-ar fi enervat. Despre cei care sunt foarte siguri că este așa de ușor cu electrica, vă voi povesti ceva mai jos.

De la Sfinx înaintăm pe poteca clasică spre Omu. Destul de multă lume pe teren, dar nu exagerat.

Sunt și câteva porțiuni mai dificile, nu foarte multe, însă fac deja o greșeală. Mă dezechilibrez la o urcare mai abruptă și în loc să pun piciorul dinspre deal jos, mă arunc vertiginos pe piciorul dinspre vale, de la o distanță mult prea mare se simte super nasol. Uite așa fac buba, până a doua zi glezna se umflă vertiginos.

Peisajul dinaintea potecii de vară spre Omu este minunat.

Sunt câteva porțiuni din poteca spre Omu pe care nu le pot aborda pe bicicletă, încă nu am curajul necesar.

Coștila se vede mândră în spate

La Omu ajungem destul de rapid, zăpadă nu prea mai e. Sunt ceva oameni și cabana e deschisă. Pe ultima urcare primesc și eu bonus ceva asistență Turbo :).

Ne alimentăm rapid, fac calculele energetice, să văd cum pot folosi bicicleta și îi dăm înapoi la vale spre Bătrâna. Avem și ceva porțiuni de împins la bicicletă, dar și asta e mai ușor, bicla are funcția Walk, asistență la împins.

Peisajul spre refugiul Bătrâna este superb, poteca destul de acceptabilă, mai sunt însă unele zone unde trebuie să cobor de pe bicicletă.

You are the one…no..you are the one 🙂
Doar eu și marea deasupra 🙂

Începe partea cea mai interesantă din traseu, sau cât de ușor e să mergi pe o electrică dar nu să o cari/împingi sau cum vreți să îi spuneți.

Uite așa ne-am luptat cu monștrii printe jnepeni, însă ideea lui Gabiz de a o ridica pe o roată este mult mai bună decât să o fi cărat-o în cârcă…asta chiar nu aș fi reușit.

După pâcla serioasă de jnepeni, unde ne-am odihnit de vreo câteva ori, ajungem la refugiul Bătrâna. Priveliștea este superbă, se vede Șimonul și Branul.

Refugiul este în stare foarte bună, așa cum ar trebui să fie toate refugiile

De aici intru pe teren nou, nu cunoșteam drumul spre Strunga, mi se pare fascinant. Sunt câteva urcări destul de abrupte, dar și coborâri prin pietroaie mari, pe poteca turistică.

Și refugiul de la Strunga, în stil căsuță, este refăcut și foarte curat.

Ajunsă aici am observat cum oboseala se instalează, electrică ..electrică..dar efort tot faci. Însă mai târziu aveam să aflu un mic secret :).

Coborârea de la Strunga alternează de la potecă stâncoasă, la drum prin pădure foarte frumos, până la un forestier oribil cu pietre foarte mari și imprevizibile (de astea îmi este mie cel mai frică, pentru că am căzut o dată nasol).

Aici înjuram de mama focului că eu nu mai pot 🙂
Potecile astea îmi plac maxim
Aici mi-am dat seama de surpriza

Surpriza era că eu pe toată coborârea dinspre Șaua Strungă uitasem să îmi deblochez furca față..oare de ce obosisem eu așa? Don´t do that again!

Drumul nostru duce direct prin Șimon, către Bran.

Castelul stă strajă aventurilor noastre

De aici ne îndreptăm spre gara din Zărnești, de unde luăm un tren normal, cu loc pentru biciclete spre Brașov.

Pentru că mi-am drămuit bine energia, eu rămân și cu baterie la electrică. Gabi nu mai avea de prin Bran deloc.

Tura este super faină, însă e bine să fii odihnit și….să îți deblochezi furca :). Nu doar asta, este nevoie și de ceva tehnică, pe care eu mai am să o exersez.

Iar despre bicicleta electrică, mulți cred că este super ușor, râd oarecum de noi și zic…aaaa ….dar este electrică, așa pot și eu. Dar nu este chiar așa, la o tură din asta mai lungă și cu diferență de nivel, cuvântul cheie este drămuire, deci o ții așa pe asistență Eco, ceea ce înseamnă că te ajută aproximativ cu 50% mai mult decât poți tu. Monstrul are și aprox. 24 kg, deci mai intervine o variabilă.

Ajutorul foarte mare este că mă pot ține cu ea după oamenii mai puternici și mai antrenați și ca poți parcurge distanțe mult mai mari cu ea.

So have an electric fun!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *