Categories
Camino de Santiago

Ziua 13 – Călătorie la capătul pământului

Ajunși la finalul drumului ieri, desigur că doream să scăpăm cât mai repede de biciclete, nu că nu ne-ar fi plăcut de ele, doar ne-au condus 723 de kilometri, dar voiam să mai mergem și noi pe stradă ținându-ne de mână :). Voiam să le punem direct la autobuz, însă nu prea a funcționat, dar asta vă voi povesti mâine într-un articol special.

Ne hotărâm astfel ca a doua zi, să lăsăm bicicletele și o parte din bagaje la Albergue Estella și noi să mergem cu autobuzul la ”Capătul Pământului”, Finisterre sau Fisterra, punctul cel mai vestic al Spaniei.

Mulți dintre pelerini aleg să își continue drumul până aici, urmărind coasta și încheindu-și drumul la celebrul apus de soare de la far.

Noi alegem să vizităm micul oraș de la ocean cu autobuzul, ținându-ne de mână :).

Plecăm cu autobuzul de ora 10.00 și deoarece acesta face un ocol pe coastă ajungem în Fisterre abia în jur de ora 15:00…tot mai bine era pe bicicletă :), am fi ajuns în două zile.

Orașul este destul de pustiu, nu este totuși încă sezonul pelerinilor care merg spre ocean și găsim ușor o albergue, A Pedra Santa, tare drăguță și curată.

Gabi este alungat din patul de deasupra mea de o pelerină, cu care nu ne putem înțelege pe nici o limbă, nici măcar prin semne.

Mergem să mâncăm paella cu fructe de mare, aici suntem în raiul lor.

După masă facem o plimbare până la ocean, peisajul este superb, însă apa destul de rece.

În Finisterre există o bursă de pește (Lonja). Aici se aduce tot peștele capturat din ziua respectivă și comercianții încep să îi negocieze prețul strigând ca la un fel de licitație. Un orator începe de la prețul cel mai mic, tot urcând până îl adjudecă unul dintre comercianți.

Aici am văzut pești de care nu mai auzisem niciodată, poate doar îi văzusem în cărți.

Pe seară mergem și noi, ca tot pelerinul, să vedem apusul celebru de la Farul din Fisterra. Avem ceva de urcat până la far și picioarele se resimt după atâta biciclit.

Mulți pelerini vin aici să își lase un obiect pe care l-au dus cu ei tot drumul, sau pur și simplu să facă un picnic și să bea un pahar de vin în cinstea drumului parcurs.

Din păcate astăzi sunt ceva nori și apusul nu se vede atât de bine, dar este cu atât mai misterios.

Ne reîntoarcem la albergue și ne pregătim de ziua cea mare a împachetării bicicletelor :). Pe mâine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *