Categories
Camino de Santiago

Ziua 9: Villafranca del Bierzo – Triacastela – 52,26 km

26 aprilie 2019

Ploaia nu ne lasă nici în această dimineață să plecăm liniștiți la drum :), suntem tineri și neliniștiți așa că punem hainele de război pe noi și ne îndreptăm spre O Cebreiro. Și un grup de bărbați pe biciclete se pregătesc să facă această urcare, sunt bine echipați cu cola, bere etc.

Drumul începe prin locuri pitorești, mici sate de munte uitate de vreme. Și aici avem două posibilități de a merge pe șosea sau pe cărarea pelerinilor, de data asta nu mai riscăm.

Urcarea spre O Cebreiro este acerbă, vedeți casa aceea din colțul stânga al imaginii, cred ca o văd de două ore și tot nu mai ajungem la ea. Nu mai supoooooooort urcaaaaaaaarea.

Aceasta din față este casa mult așteptată, aproape singura din satul La Laguna. E ca și cum am fi ieșit la liman. Cred că dacă mai urcam mult pe aici renunțam :).

După La Laguna ajungem în O Cebreiro unde ne oprim pentru masa de prânz. Ne încălzim cu celebrul Caldo Verde ( o supă cu ceva verde în ea, un fel de spanac-varză), foarte delicios, și desigur cu celebra sticlă de vin pentru două persoane.

Aici întâlnim un grup de persoane care făceau o parte din Camino pe cai, foarte interesantă și această alternativă.

O Cebreiro este un mic sat preistoric aflat la 1300 m altitudine și este practic intrarea în Galicia, de unde mai sunt ca. 150 de km până în Santiago de Compostela. Aici sunt câteva case din piatră, acoperite cu paie care te fac să te simți ca în Flinstone.

Ne-am pus hainele groase pe noi, ne pregătim să avem câteva urcări și coborâri, chiar și stratul de zăpadă a devenit mai gros și periculos :).

Priveliștile spre văi sunt superbe. Hotărâm să rămânem la Albergue Atrio din Triacastela. Până acolo avem o coborâre destul de lungă, unde cam înghețăm de frig.

Albergue Atrio este o casă foarte veche de ca. 200 de ani, din piatră cu bârnele vizibile prin interior, care este superb decorată de cel care o deține, artist și botanist. Raportul curățenie, calitate și preț este incredibil.

Ieșiți la plimbare am mers și la slujba catolică de seară din biserica foarte veche a satului. În biserică întâlnim un grup foarte mare de copii, care sunt probabil în excursie pe Camino. Mulți dintre ei participă activ la slujbă, citesc rugăciunile sau cântă.

Pentru cină mergem la Resturantul Esther unde încercăm o specialitate locală, bacalauh (pește cod) și desigur faimosul Caldo Verde de Galicia.

Acesta este profilul celei de-a noua zile, sincer, am crezut că urcaserăm mai mult.

De mâine dă soarele 🙂 …..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *