Categories
Cărările Patriei

Ciucaș văzut de pe MTB

Două trasee ușurele de bicicletă..și ceva pește

Satul Cheia, binecunoscut pentru maratonul montan Ciucaș X3, oferă și foarte multe posibilități faine de mountainbiking.

În articolul de azi nu este vorba despre ascensiunea la Vârf, ci mai degrabă de unele zone mai ușor accesibile, aș spune, oricărui biciclist.

Pădure, pădure nebună…

Cheia se află la doar o oră de Brașov. Astfel că împreună cu vecinii noștri bicicliști plecăm la drum cu mașina încărcată sâmbătă până în prânz. Se prevestește un weekend tipic de toamnă, de început de octombrie, cu puțină ploaie dar și ceva soare.

Echipată bine..

După ce pregătim puțin foc în sobe, ca niște vânători adevărați în căutarea hranei, plecăm pe biciclete…chiar și unele electrice, în căutare spre păstrăvărie 🙂 .

Drumul spre Păstrăvăria Valea Stânii începe de undeva înainte de intrarea în satul Cheia, de pe DN 1 are aproximativ 20 km dus întors și ca. 400m diferență de nivel.

Drumul este unul forestier, accesibil cu bicicleta, cu câteva urcări mai solicitante. Însă atenție, în ultimul timp, datorită exploatărilor forestiere poate fi foarte mult noroi după ploaie.

Drumeția noastră pe bicicletă a avut drept scop procurarea de hrană, așa că ne-am oprit la păstrăvăria de la Valea Stânii, am încărcat rucsacii cu pește și ne-am întors.

Drumul poate însă continua sub formă de circuit spre Tabla Buții (până acolo sunt însă câteva urcări mai aprige), pe dealuri până în dreptul satului Slon și de acolo înapoi spre Valea Stânii. Circuitul are ca. 60 de km si 1500 diferenta de nivel, deci pentru o zi lungă de vară potrivit pentru iubitorii de MTB. ( O să vă povestesc mai pe larg într-o altă postare).

Cu bicicleta te poți da în Cheia și prin pădurea din spatele casei, dar și spre Babeș, acolo unde în vară am văsut și ursul.

Pentru a doua zi am planificat o tură tot pe o potecă mai neumblată a Cheii. Atunci când ajungi la Bratocea, limita de județe, vrei să o iei desigur spre Vârf…știu, traseul este superb, cu niște formațiuni stâncoase intersante, însă, mai există ceva fix peste drum, un traseu frumos, care te scoate la o altitudine suficientă cât să vezi Baiului și Bucegii, pe munții Grohotișului. Alergătorii de ultra la Ciucas X3 cunosc foarte bine traseul, chiar mă întrebam, cum s-or fi simțind ei oare pe acolo.

Traseul pleacă din Pasul Bratocea, din DN1 pe bandă roșie, debutează fulgerător cu câteva urcări destul de abrupte până să ajungi pe platou.

Sunt câteva porțuni de push-bike, însă pădurea e atât de frumoasă, pare neatinsă, încât simțeam tot timpul nevoia să fluier :)….

Turasem bine motoarele la deal 🙂

Ajunși pe platou, ți se arată în spate Ciucașul și Vârful Teslei, acel guguloi din mijlocul peisajului :).

Deși pare un drum neumblat ne-am întâlnit cu un grup mare de drumeți care fuseseră pe Vârful Grohotiș și apoi voiau să urce pe “nemarcate” pe puțin cunoscutul Vf. Bobul Mic.

Drumeția noastră s-a încheiat înainte de vârful Grohotiș, există însă posibilitatea de a face un circuit cu coborâre în Valea Doftanei, este traseu ciclist marcat pe Munții Noștri. Cine știe, poate că la anul vă voi relata și de acest traseu.

Traseul nostru a avut ca. 15 km cu 500m diferenta de nivel. Est tot un traseu aș spune accesibil, doar cu câteva urcări mai serioase.

Vă invit să nu ratați Cheia și să alegeți poate și cărările ceva mai puțin cunoscute.

Categories
Cărările Patriei

Tura epică Sinaia-Babele-Omu-Bătrâna-Șaua Strunga-Bran

Îmi place să experimentez poteci noi, să văd munții și din altă perspectivă, să îmi testez limitele și tot tacâmul.

Așa că, atunci când i-am propus partner-ului in crime să facem iar (el mai fusese în vară) tura de Omu-Strunga-Bran nu a putut decât să se bucure. I se părea că începe o mică aventură, pentru că aproximativ cu vreo două zile înainte Omu era sub asediul zăpezii.

Și eu eram foarte entuziasmată, auzisem că este epică tura. Mă pregăteam…mai mult sufletește de coborârile alea abrupte de care îmi este mie teamă. Și îmi făceam calcule, cum să folosesc bicicleta pentru a nu rămâne fără energie.

Ai zis energie? Da…energie electrică…pentru că aceștia au fost monștrii cu care am făcut tura. Bicicletele electrice ale lui Gabiz 🙂

The Red Lady și The Dark Knight își trag sufletul la Vârful Omu
Categories
Uncategorized

MTB Skills and Bootcamp

… sau cum să îți îmbunătățești mersul pe MTB

Ne-am făcut și botezul…

Primul meu MTB după cel din copilărie (da, am avut prin ’96-’97 un DHS) mi l-am cumpărat la 30 de ani, în vara anului 2017. Mi-l luasem de fapt pentru a merge cu el la serviciu, ca sa merg cu MTB pe munte nu prea aveam cu cine în acea perioadă. Nu știam atunci că îl voi întâlni pe “partner in crime”, Gabi, super pasionatul de biciclete, și că vom face mult munte împreună :).

Categories
Uncategorized

Ziua 14 – ”Operațiunea bicicleta” – Compostela-Brașov

Desigur că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, noi sperând să putem da bicicletele la Tabita Tours din Compostela, încă din ziua în care ajungem aici. Însă în acea zi aflăm cu stupoare că autocarele trec prin Compostela, doar dacă au pasageri. Dacă nu au pasageri, trebuie să ajungem noi cu ele la biroul Tabita din Vigo, un oraș ceva mai sus de Santiago. Vestea bună este că se află în drumul nostru spre Porto, vestea proastă este că mai venea și un 1 mai liber la mijloc.

Așa cum v-am povestit în articolul anterioar, hotărâm să folosim timpul acesta cât mai frumos și vizităm întâi Finisterre și abia apoi facem operațiunea bicicleta.

Pe 1 mai ne recuperăm bicicletele întregi din parcarea subterană a Albergue Estrella și ne îndreptăm cu trenul ca. 1h-1h30 spre Vigo.

Ne-a fost cam greu să ne urcăm iară pe ele până la stația de tren
Categories
Camino de Santiago

Ziua 13 – Călătorie la capătul pământului

Ajunși la finalul drumului ieri, desigur că doream să scăpăm cât mai repede de biciclete, nu că nu ne-ar fi plăcut de ele, doar ne-au condus 723 de kilometri, dar voiam să mai mergem și noi pe stradă ținându-ne de mână :). Voiam să le punem direct la autobuz, însă nu prea a funcționat, dar asta vă voi povesti mâine într-un articol special.

Ne hotărâm astfel ca a doua zi, să lăsăm bicicletele și o parte din bagaje la Albergue Estella și noi să mergem cu autobuzul la ”Capătul Pământului”, Finisterre sau Fisterra, punctul cel mai vestic al Spaniei.

Mulți dintre pelerini aleg să își continue drumul până aici, urmărind coasta și încheindu-și drumul la celebrul apus de soare de la far.

Noi alegem să vizităm micul oraș de la ocean cu autobuzul, ținându-ne de mână :).

Categories
Camino de Santiago

Ziua 12: A Brea – Santiago de Compostela – 27 km

29.04.2019

Ultimii kilometrii până în Santiago mi se par destul de dificili. Mergem tot așa prin păduri faine, până când de undeva, de pe deal, vedem orașul.

La intrarea în oraș ne întâmpină acest panou plin cu lucruri de-ale pelerinilor.

Ajungem și în centrul orașului, în piața din fața catedralei, punctul final al drumului nostru.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 11: Gonzar – A Bea 60,93 km

28.04.2019

Astăzi este Paștele în România. Ne trezim de dimineață și mâncăm ouă proaspete de la Esther, sunt delicioase.

Izaura ne povestește și de afacerea cu ouă a șefului ei și că și-ar dori și ea să investească în așa ceva. Să se mai întoarcă în România, nici gând de așa ceva.

Ne continuăm druml printre lanuri verzi, case și ferme cu vaci.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 10: Triacastela – Gonzar – 49,5 km

27.04.2019

Din Triacastela încep cărările foarte frumoase printre pășuni și câmpuri înverzite și multe multe vaci. Suntem în provincia Lugo.

După Sarria miroase foarte tare a vacă și a zer, ceea ce îmi aduce aminte foarte mult de copilărie.

Categories
Camino de Santiago

Ziua 9: Villafranca del Bierzo – Triacastela – 52,26 km

26 aprilie 2019

Ploaia nu ne lasă nici în această dimineață să plecăm liniștiți la drum :), suntem tineri și neliniștiți așa că punem hainele de război pe noi și ne îndreptăm spre O Cebreiro. Și un grup de bărbați pe biciclete se pregătesc să facă această urcare, sunt bine echipați cu cola, bere etc.

Drumul începe prin locuri pitorești, mici sate de munte uitate de vreme. Și aici avem două posibilități de a merge pe șosea sau pe cărarea pelerinilor, de data asta nu mai riscăm.

Urcarea spre O Cebreiro este acerbă, vedeți casa aceea din colțul stânga al imaginii, cred ca o văd de două ore și tot nu mai ajungem la ea. Nu mai supoooooooort urcaaaaaaaarea.

Aceasta din față este casa mult așteptată, aproape singura din satul La Laguna. E ca și cum am fi ieșit la liman. Cred că dacă mai urcam mult pe aici renunțam :).

După La Laguna ajungem în O Cebreiro unde ne oprim pentru masa de prânz. Ne încălzim cu celebrul Caldo Verde ( o supă cu ceva verde în ea, un fel de spanac-varză), foarte delicios, și desigur cu celebra sticlă de vin pentru două persoane.

Aici întâlnim un grup de persoane care făceau o parte din Camino pe cai, foarte interesantă și această alternativă.

O Cebreiro este un mic sat preistoric aflat la 1300 m altitudine și este practic intrarea în Galicia, de unde mai sunt ca. 150 de km până în Santiago de Compostela. Aici sunt câteva case din piatră, acoperite cu paie care te fac să te simți ca în Flinstone.

Ne-am pus hainele groase pe noi, ne pregătim să avem câteva urcări și coborâri, chiar și stratul de zăpadă a devenit mai gros și periculos :).

Priveliștile spre văi sunt superbe. Hotărâm să rămânem la Albergue Atrio din Triacastela. Până acolo avem o coborâre destul de lungă, unde cam înghețăm de frig.

Albergue Atrio este o casă foarte veche de ca. 200 de ani, din piatră cu bârnele vizibile prin interior, care este superb decorată de cel care o deține, artist și botanist. Raportul curățenie, calitate și preț este incredibil.

Ieșiți la plimbare am mers și la slujba catolică de seară din biserica foarte veche a satului. În biserică întâlnim un grup foarte mare de copii, care sunt probabil în excursie pe Camino. Mulți dintre ei participă activ la slujbă, citesc rugăciunile sau cântă.

Pentru cină mergem la Resturantul Esther unde încercăm o specialitate locală, bacalauh (pește cod) și desigur faimosul Caldo Verde de Galicia.

Acesta este profilul celei de-a noua zile, sincer, am crezut că urcaserăm mai mult.

De mâine dă soarele 🙂 …..

Categories
Camino de Santiago

Ziua 8: Rabanal del Camino – Villa Franca del Bierzo – 61,35 km

25.04.2019

Plecăm de dimineață pe o ploaie ușoară, care se oprește însă destul de repede. Avem de urcat destul de mult și este ceva zăpadă. Dar peisajele sunt superbe

Urcăm ceva, după care avem o coborâre unde cam înghețăm de frig. Ne oprim în El Alcebo să ne încălzim într-un bar foarte interesant cu produse bio și fairtrade. Cafeaua este genială.

Ne simțeam ca la Predeal 🙂

În continuare am mai avut ceva de urcat, ne îndeptăm de fapt spre Villa Franca del Bierzo, în postarea de ieri am încurcat zilele și vă spuneam că astăzi vom merge spre O Cebreiro. Mâine este însă despre această zi.

Plăcuțele de frână de pe spate de la bicicleta lui Gabi scot pe coborârea interminabilă niște sunete incredibile. Știți că el a rămas fără frâna față încă din prima zi, așa că cele de pe spate au fost suprasolicitate.

Kaputt, nu?

Pentru prânz poposim în Ponferrada, un oraș cochet. Mâncăm la Taberna del Ra unde doamna care prepară mâncare este ajutată de nepoata ei de ca. 10 ani. Îmi amintește de mine, cum îi ajutam pe bunici prin gospodărie. Doamna este destul de agitată, deoarece ea gătește, ea servește și mai trebuie să fie și drăguță cu clienții. Dar, rămân cu gustul și gândul la omleta ei cu ciuperci pleurotus (și azi când am preparat această mâncare simplă, tot la ea m-am gândit :).

Drumul bicigrinilor prin Ponferrada

La masa de prânz mănâncă lângă noi o familie de spanioli de peste 60 de ani care plecaseră în concediu prin Spania, pentru a vizita orașele pe care nu le văzuseră din țara lor. Intrăm cu ei în vorbă, ne povestesc că până la pensie au administrat o albergue din apropiere de Santiago de Compostela, iar acum aceasta este administrată de ginerele lor, Radu, care vine din Cluj :). Nu am reușit însă să poposim la ei.

În Cacabelos ne prinde o ploaie destul de deasă și era cât pe ce să renunțăm să mai ajungem în Villafranca del Bierzo, unde rezervasem o cameră de două persoane la un hostel.

Se luminează însă și ne continuăm coborârea până la hostelul de acolo.

Vilafranca del Bierzo se află într-o vale, pare așa un mic sat pitoresc de munte și are un peisaj superb de jur împrejur.

Poposim aici la un hostel unde luăm o cameră doar pentru noi doi, după șapte zile în care am tot împărțit camera cu mai multe persoane. Este bine să ai și puțină intimitate 🙂 plus că aici ne-am spălat și uscat prima dată hainele.

Ieșim la plimbare prin micuțul oraș, însă tot prin ploaie și ne facem provizii de la magazin.

Ne odihnim foarte bine în hostel și acum chiar că ne pregătim de marea urcare spre O Cebreiro.

Cu generozitatea lui Gabi am pentru voi și profilul zilei.